| |
Am să încep eu prin a vă spune povestea mea care, de altfel, este destul de comună, cred :)
Dar mai înainte, să vă spun cum eram, când încă nu primisem Lumina. Încă de la începutul adolescenţei am fost o rebelă declarată. Nu ascultam de nimeni: nici de părinţi şi cu atât mai puţin de o entitate pe care nu o puteam vedea (Dumnezeu). Aveam perioade când credeam (de obicei când treceam prin greutăţi) şi perioade de ateism, ba mai mult într-o perioadă (cea mai nefastă posibilă din viaţa mea) era cât pe ce să devin satanistă! Ascultăm blackmetal şi deathmetal şi purtam tricouri cu draci şi scene la care ar fi mai bine să nu va gândiţi. Mă uitam la filme de groază şi aveam impresia că nu mă iubea nimeni. Intrasem într-o criză depresivă adâncă ce părea să nu se mai sfârşească. Datorită faptului că ai mei divorţaseră şi mama era singura care avea grijă de mine, am luat-o pe un drum greşit, deoarece ea nu avea timp să se ocupe de mine, fiind mereu la cabinet (este medic) foarte ocupată să câştige bani, ca să mă crească (tata nu ne ajuta deşi are foarte mulţi bani). Aşa că eu am început să stau singură, de la 14 ani, în apartamentul lui maică-mea, ea fiind medic la ţară. Şi uite aşa, neavând pe nimeni care să mă oprească de la destrăbălare, mi-am făcut de cap, am gustat din toate păcatele posibile.
Deşi, pe la 17, ani am depăşit criza în care mă aflam, tot nu am început să cred cu adevărat în Dumnezeu. Spuneam că Dumnezeu este o entitate care se află în toate lucrurile, aşa ca un fel de energie. Cu alte cuvinte aveam propria mea filozofie despre Dumnezeu. Apoi a mai urmat o perioadă de rătăcire de 2 ani şi câteva luni, în care nu mă mai gândeam deloc, nici măcar la acea filozofie. Pur şi simplu, aveam o viaţă goală şi eram profund nemulţumită de situaţia în care eram, nu puteam nicicum să îmi găsesc locul, să fiu. Acum vreo 5 luni, l-am cunoscut pe actualul meu soţ pe internet. El a fost primul om care mi-a vorbit despre Islam. Nu a încercat nicidecum mă convingă să mă convertesc. Nici măcar nu era vorba în discuţiile cu el. Dar cum sunt mereu suspicioasă, mereu, la tot ce zicea, uite aşa am ajuns pe diferite siteuri islamice, despre islam. Cel dintâi a fost TTI, unde la nimereală, i-am scris lui Iman. I-am zis că sunt interesată şi ea mi-a vorbit despre Islam. Am simţit o schimbare lumea mea, înăuntrul meu. Dar totul aşa de natural, cum nu fusese nimic atunci. Uite aşa, întrebând, am început fiu întoarcerea la Islam este ceea ce trebuie fac. Nu am stat nici o secundă să mă întreb ce zice lumea, pentru că mereu am făcut ce am vrut, oricum cred că nimic nu poate să mai mire pe oameni din partea mea.
Unul dintre primele semne primite de la Allah a fost care trebuia să spun Shahadah pe internet cu sheikul Salem -Amry, la 21,30. Internetul îmi căzuse pe la 5, iar la 9 nu revenise. Am început mă agit, mă gândeam ce vor crede oamenii despre nu voi ajunge la timp să zic Shahadah, eram speriată că mă vor crede neserioasă. Am început mă rog lui Allah: Allah te rog fă să revină netu să pot zice Shahadah! Am realizat că eu chiar vroiam devin muslimah din tot sufletul. Ce credeţi? Netul a revenit la 21,25!Am mulţumit lui Allah am zis shahadah.
Nici nu închipuiţi ce bucuros a fost soţul, i-am făcut o bucurie, nespunându-i că mă voi converti. A fost de fericit pentru că venea de la mine, din interior. Vreau spun nu am făcut-o nicidecum pentru el, el cerându-mă de când eram creştină, neştiind că mă voi converti.
Şi uite aşa, alhamdulillah, am reuşit să mă şi căsătoresc cu el, în pofida greutăţilor, cu voia lui Allah Sunhana wa ta'ala!
Dar cel mai important lucru este acela că schimbarea mea nu s-a oprit aici, ea încă continuă şi, pe zi ce trece, e tot mai puternică.Cu fiecare pagină citită din Qur;an, credinţa mea devine mai puternică, totul mi se pare aşa firesc, am devenit conservatoare, eu care luptăm mereu pentru libertatea deplină a omului să facă ce vrea, neoprit de dumenzeu sau de oameni, eu care eram adepta vieţii fără stăpân!!! Şi soţul a remarcat schimbarea uimitoare şi se tot miră şi e tot mai fericit pe zi ce trece şi rămâne mut când îi ţin câte un discurs de juma de oră despre câte un subiect din islam. Şi iubirea lui creşte pe zi ce trece, văzându-mă atât de însetată de învăţătura, inshallah!
Dragi surori, asta este povestea mea. Mai am atâtea de învăţat, nici o viaţă nu ne ajunge să învăţam 100% perfecţiunea religiei lui Allah şi să ajungem să o urmăm întocmai. Dar ceea ce trebuie să facem este să ne străduim cât mai mult pentru a-i face pe plac căci nu vom rămâne nerăsplătiţi. Iar Allah îi iubeşte pe cei ascultători şi pe cei supuşi Lui şi pe aceeia care se încred în El şi nu au teamă de oameni ci doar de El, căci nu avem nevoie de nimeni ca ocrotitor decât de Allah!
Allah să fie mulţumit de noi de toate, inshallah!
Aishah Gossady
Citeste povestea lor
|
|
